Citesc acum o carte despre cum să acționezi în loc să învârtești 536784 de gânduri despre de ce nu trebuie să acționezi. Cred că voi scrie ulterior despre această carte mai detaliat. Autoarea propune la un moment dat un Wake Up Challenge pe care îl urmează în fiecare zi de mulți ani deja și, mă rog, pentru ea a devenit un mod de viață, nu o provocare. Ea menționează că nu poți să ai o zi productivă, dacă tu în primele clipe de când îți începi ziua deja amâni de câteva ori trezirea prin folosirea butonului snooze. Într-adevăr, de ce o facem? Și, makes sense, ar putea influența productivitatea. De aceea, mi-am propus să încerc timp o săptămână această provocare și să văd diferența față de zilele anterioare lipsite de chef și prodictivitate. Zis și făcut. Din păcate, o săptămână nu este de-ajuns pentru a-ți crea un obicei (se spune că e nevoie de 21 de zile pentru a crea unul), dar la sigur e o experiență care deschide ochii și răspunde la multe întrebări.

Regulile provocării sunt simple: setezi alarma cu jumătate de oră mai devreme față de ora la care te trezești sau setezi alarma de obicei (pentru că sunt două chestii absolut opuse, right?). Pui telefonul la o distanță potrivită astfel încât să poți închide alarma numai sculându-te din pat. Când sună alarma, ar fi preferabil să numeri 5-4-3-2-1 și să te scoli din pat. Cartea însăși se bazează pe această numărătoare inversă și ideea este că astfel ții creierul ocupat și îl încurci să se răzgândească. Te scoli din pat, deconectezi alarma și îți începi ziua: bei apă, speli fața & dinții și orice alte ritualuri de dimineață. Pentru eficiență sporită se recomandă să nu citești nici o notificare de pe rețelele de socializare, e-mail sau alte distracții de genul. Scrollit-ul în pat este în afara discuției. Nici pe toaletă. Cu cât mai mult te ții departe de telefon, cu atât mai fresh este creierul. Cică trei ore după trezire creierul este cel mai productiv. Pentru ce să îl bucșim cu informație inutilă? Se recomandă să intrăm în meandrul notificărilor, mesajelor și altor chestii când ajungem la locul de muncă. Se au în vedere, desigur, notificările și mesajele ce țin de muncă.

Ziua 1. Luni, ora 7:00

M-am trezit cu jumătate de oră înaintea alarmei. Motive: 1. emoția că încerc ceva nou; 2. vecini de deasupra super-idioți și gălăgioși (don’t even get me started on this subject); 3. m-am culcat ieri destul de devreme în comparație cu performanțele din ultimile săptămâni. Am hotărât să mă odihnesc oricum în această stare de semi-trezire până sună alarma. Era important să nu cumva să adorm la loc, pentru că așa începea un nou ciclu de somn pe care era să îl întrerup, urmând să mor de somn toată ziua. Eu am trișat un pic când am setat alarma, de fapt. Mai mult Ea la mine era setată tot timpul la 7:00, dar eu mă sculam din pat în jurul orei 8. Așa că am considerat că ora 7:00 e un început bun pentru experiment. Zis și făcut, alarma sună, am numărat invers, m-am sculat din pat, am deconectat alarma, am tras halatul pe mine și gata, ziua a început. Primele 10 minute sunt pe auto-pilot, după asta e ok. Este simplu: îți începi ziua cu un scop îndeplinit, nu unul amânat. În această dimineață mașina de spălat a îndeplinit un ciclu de spălare (ceea ce nu se întâmplă niciodată!), eu într-o oră eram gata să ies din casă, am reușit să merg la un centru medical pentru niște analize, am reușit să ajung la Moldtelecom să fac niște modificări la un contract și am reușit să mă dezamăgesc că în magazinele noastre nu poți găsi un ibric normal. Și cu toate acestea, am ajuns la locul de muncă la ora la care ajung de obicei. Who wins at life? Me! Eram atât de mândră că am reușit atâtea și îmi promiteam că mă voi trezi devreme de acum încolo în fiecare zi și voi dormi până la ora 10-11-12-13 numai când deja o să mă târâi de oboseală și chiar voi avea nevoie vitală de somn. Ce s-a întâmplat de fapt, e destul de simplu – am ieșit din zona de confort. Urma să văd cum mă ține încă 6 zile (inclusiv weekend-ul, inclusiv duminica care până acum la mine era zi fără alarmă).

Ziua 2. Marți, ora 7:00

În carte nu scrie nicăieri că dacă vrei să poți să te trezești devreme, trebuie să te culci devreme. Știam asta de fapt, dar ce folos? Ce să-i faci dacă hotărăști că prioritățile au voie să o ia razna și e foarte interesant să citești pe Twitter despre episodul final al sezonului 2 de Westworld care te-a impresionat la culme. Și, aparent, ceea scriu oamenii pe Facebook despre protestele de a doua zi tot e foarte interesant și demn de sacrificat o oră-două de somn astfel încât a doua zi să fii în stare să câștigi campionatul la căscat. De data asta nu m-am trezit înaintea alarmei, m-a trezit ea pe mine pe neprins de veste și am avut nevoie de vreo 3 secunde să mă dezmeticesc că nu am voie să mă culc înapoi în pat. Mai multM-am sculat din pat și mi-am început dimineața. Cam bosumflată, cu entuziasmul nici pe jumătate ca cel din ziua anterioară, dar oricum, creierul trebuie deprins. Am observat că dacă nu iau telefonul în mână și îl las pe suprafața unde a stat toată noaptea e mai ușor să rezist tenației de a verifica notificările. Chestia e că cedez atunci când vreau să verific ce temperaturi vor fi pe parcursul zilei. Dar oricum, mi-a reușit să iau micul dejun fără telefonul mobil. Într-o oră eram gata să ies din casă. Am reușit să merg la masaj și să parcurg 2.5 km pe jos. Destul de ok, aș spune eu, chiar dacă într-un tempou mai lent. Morala oricum rămâne: mergi la somn nu mai târziu de ora 23, de altfel riști să ai o zi care încă nici nu a început, dar tu deja vrei mai repede să vii acasă și să te culci.

Ziua 3. Miercuri, ora 7:00

Iată aici a căzut soldatul. Nu, experimentul nu a eșuat, m-am sculat din pat după toate regulile, dar ezitarea a fost cam lungă și era cât pe ce să cedez tenației cu gânduri de genul „de ce? pentru ce ție asta?”. Până nu m-am spălat pe față nici măcar nu pot să spun că eram pe auto-pilot. Era cam… inexplicabil. Nici măcar gândul că mă duc să îmi cumpăr produse cosmetice nu mă entuziasma. Dar după vreo 10 minute am reușit să mă dezmeticesc și era ok. Am reușit să merg pe jos 3 km și să apreciez faptul că asemenea regim îmi permite să câștig o oră jumătate pe zi în care reușesc foarte multe. Mai multAm reușit să evit telefonul mobil până la transportul public, acolo am cedat și am început a citi notificări, a scrie mesaje și tot alaiul. Nu am fost la fel de productivă ca zilele precedente, dar am înțeles că e important să începi, fără amânări. Ce am observat pe parcursul zilei este că se diminuează interesul față de social media. Clar că nu poți să scapi de dependență brusc, dar seara scrollind prin Facebook, m-am prins la gândul că ei, ce aș putea face util în loc de asta?. Și mi-am dat seama că în asemenea momente e bine să ai o listă cu lucruri pe care voiai demult să le faci și pur și simplu să te apuci de unul din ele. La mine a coincis cu un webinar interesant despre crearea unui portofoliu online. Mândria că ai reușit să îți învingi creierul și dintr-o legumă care scrollește ai devenit o legumă un pic mai înțeleaptă poate fi înțeleasă numai pe propria piele.

Ziua 4. Joi, ora 7:00

M-am trezit cu vreo 15 minute înaintea alarmei. Culmea, pentru că mi-a părut că sună alarma. Am așteptat însă ca ea să sune într-adevăr și m-am sculat din pat. Cam greu, ce-i drept, dar am făcut-o. Nu aveam chestii de rezolvat în această dimineață, așa că am savurat plăcerea de a sta singură în oficiu. Introvert party, după cum îmi place să spun eu de obicei. Cu o cafea, cu niște email-uri și cu niște linii de CSS cărora le-am arătat who’s the boss. Aaapropo, nu am conectat internetul de la telefon până la ora 11+. Recunosc că era tentația mare și mă mâncau mâinile, mai ales în timpul micului dejun, dar am rezistat. Mai mult Aparent să stai și să mănânci pur și simplu — când micul dejun asta și presupune, de fapt — e destul de provocator în zilele noastre. Noroc că am copaci la fereastră și am meditat asupra verdeții lor. Cartea de la care a început acest experiment propune ca în prima oră după ce te trezești să îți setezi planurile pentru acea zi, preferabil în scris – bullet points într-un carnețel. Preferabil ca lista să includă unele lucruri care „trebuie, dar nu vreau”. Eu nu sunt adepta acestei idei și dacă nu vreau, nu fac. Lista trebuie să includă și ora aproximativă la care tu îți permiți să încetezi să lucrezi. Eu până când nu am scris nimic, pentru că îmi place să îmi antrenez memoria. Dar da, micul dejun e ocazia perfectă pentru a-ți structura ziua pe background. Procrastinarea de la asta și începe – nu ai un scop anumit și nu ai setați pașii pe care să îi parcurgi către acel scop.

Ziua 5. Vineri, ora 7:00

Alarma mea e setată să cânte crescător și azi am auzit-o abia când a ajuns la volumul maxim. Pentru context, trebuie să menționez că eu sunt foarte sensibilă la sunete și mă trezeam înainte de acest experiment la primele note ale alarmei. Am ezitat un pic și mi-am dat timp măcar să mă scarpin la ochi normal și apoi m-am sculat din pat. Aparent dacă te duci la sport seara, acesta e catalizatorul perfect ca să cazi ca o buturugă în pat. Am dormit super-strâns. Dar asta nu e de ajuns, pentru că oricum m-am culcat târziu. Și încă o dată mă conving că oboseala se adună. Abia acum mi-am dat seama că faptul că dacă mă trezesc la 7 nu înseamnă că nu întrerup vreun ciclu de somn. Mai multTrebuie de făcut calcule mai aprofundate la această temă. Dar până la urmă, scopul principal al experimentului este să nu apăs butonul snooze, ceea ce mi-a reușit perfect până acum. Am observat că am mai puțin interes față de Facebook și Instagram, anume la faza cu verificarea update-urilor care îți crează falsa impresie că omiți ceva important. Da, omiți ceva foarte important din viața ta dacă continui să citești notificări — timpul tău personal. Când nu ai chestii de făcut prin oraș, dimineața e mai greu să te scoli din pat și să te hrănești cu entuziasm, apare gândul că mai bine dormeam. Iată așa o concluzie despre lipsa scopurilor bine-stabilite. Nu există un scop — nu există satisfacția unui rezultat. Și nu sunt tare încântată la această etapă că trebuie să mă trezesc în weekend la ora 7. Unica motivație e că sâmbătă trebuie să ies prin oraș de dimineață, iar duminică unica consolare este că voi avea o zi liberă mai lungă.

Ziua 6. Sâmbătă, ora 7:00

Când te setezi că vei dormi mai mult în weekend, de obicei se întâmplă invers: te trezești mai devreme decât de obicei. Nu și după săptămâna pe care am avut-o eu. Dar m-am trezit din nou cu vreo 15 minute înaintea alarmei. Dacă știam că nu trebuie să mă duc prin oraș, la sigur cedam și mă culcam înapoi. În schimb am rezolvat tot ce mi-am propus și am avut o zi destul de activă. Cu toate că am început să simt că lipsa somnului suficient scoate la suprafață nu cea mai bună parte a mea. Mai multPlus la asta, aveam o stare fizică de plutire, picioare moi și la sigur era să câștig campionatul dormitului din picioare. Dar nu am adormit la film! Dovadă clară că bateriile poate și erau descărcate, dar nu de tot. Și apropo, a fost unica zi din săptâmâna aceasta în care m-am culcat la ora 22.30. Și tot înainte de culcare am hotărât că nu sunt gata să renunț la duminica mea fără alarmă, mai ales că nu aveam planuri și știam că voi sta acasă. De ce să nu folosesc acest timp pentru odihnă? Mai ales că știam că dacă nu o fac, îmi dau peste cap toată săptămâna care urmează.

Ziua 7. Duminică

După cum am menționat mai sus, nu sunt adepta făcutului pentru că trebuie, mai ales dacă nu îmi place. Chiar dacă am renunțat la experiment în această ultimă zi, m-am trezit fără alarmă la ora 8.00. Ca mai apoi să hotărăsc să mai dorm un pic. „Un pic” care s-a transformat în aproape 4 ore. Eram tare supărată pe mine pentru că am pierdut cam jumătate de zi, dar princicpiul de ia și fă, nu mai amâna m-a ajutat să am o zi destul de productivă pentru de-ale casei. M-am iertat până la urmă! Amin!

Concluzii

Chestia cu evitarea snooze-ului funcționează dacă o practici corect și pot confirma că are consecințe pozitive asupra productivității pe parcursul întregii zile.

Practicarea corectă, astfel încât să nu te deprivezi de somn implică niște calcule aproximative ale ciclurilor de somn (un ciclu durează 90-110 minute). Ideea nu era să mă trezesc strict la ora 7:00 după cum presupune autoarea cărții care m-a inspirat, dar să mă trezesc fără snooze. În altă ordine de idei nu cred că faptul că te culci la ora 3 dimineața și te trezești la ora 7 îți va spori productivitatea.

De asemenea, am înțeles că nu trebuie să urmărești religios toate „regulile”, trebuie să știi să te asculți și să adaptezi totul propriilor nevoi.

Experimentul în sine mi-a părut interesant și această provocare m-a mai învățat câte ceva despre mine. Mi-am reconfirmat că pentru mine și starea mea de bine somnul este foarte important și m-am convins încă o dată că dacă fac sacrificii pe acest plan, nu am de câștigat. Cu mici ajustări, însă, sunt gata să continui să mă trezesc fără snooze, pentru că într-adevăr am observat cum chestia asta influențează asupra productivității pe tot parcursul zilei. Mai ales că există așa gen de calculatoare care permit să calculezi aproximativ ciclurile de somn în dependență de ora la care te culci. Chiar dacă în ultima zi am crezut că am eșuat, toată săptămâna care a urmat am continuat să mă trezesc fără snooze, setând alarma la ora 7:15. Trebuie, însă, să mă educ cumva să mă culc mai devreme. Poate ar trebui să fac un alt challenge cu mersul la somn la ora 22.30? La sigur va conține mult text despre cum nu am reușit să fac multe lucruri. 😁